Bucurați-vă că numele voastre sunt scrise în ceruri.
- Luca 10:20
Se cuvine să ne petrecem această viață doar ca o călătorie spre cer. De ce să ne luptăm sau să ne ațintim inimile spre orice altceva, în afară de ceea ce reprezintă finalul nostru bun și fericirea adevărată?
- JONATHAN Edwards
Viața în lumea aceasta - așa cum este ea acum și așa cum V suntem noi acum — nu este ușoară, nu-i așa?
Poate ești împovărat, descurajat, deprimat sau chiar traumatizat. Poate că ai pierdut pe cineva drag. Poate că visele tale - familia ta, cariera sau ambițiile tale pentru viață - s-au prefăcut în ruine. Poate că ai ajuns cinic sau ți-ai pierdut speranța. O înțelegere biblică a adevărului cu privire la Cer poate schimba toate aceste stări.
Optimiștii seculari sunt doar gânditori visători. Deoarece au descoperit răsplățile optimismului, ei organizează seminalii și scriu cărți despre gândirea pozitivă. Uneori folosesc optimismul în avantajul lor devenind bogați și celebri. Dar ce se întâmplă mai apoi? în cele din urmă îmbătrânesc sau se îmbolnăvesc și, când mor, sunt nepregătiți pentru a-L întâlni pe Dumnezeu. Optimismul lor este în cele din urmă o iluzie, pentru că nu iau în considerare eternitatea.
Singura temelie potrivită pentru optimism este lucrarea răscumpărătoare a lui Isus Cristos. Dacă ne construim viețile pe această temelie puternică, vom fi cu toții optimiști. De ce? Pentru că până și experiențele noastre cele mai dureroase din viață reprezintă doar piedici temporare. Durerile și suferințele noastre pot fi alinate sau nu în această viață, dar cu siguranță ele vor fi alinate în viața viitoare. Aceasta este promisiunea lui Cristos - nu va mai exista durere sau moarte, pentru că El ne va șterge toate lacrimile. El a luat suferințele noastre asupra Lui însuși pentru ca, într-o zi, să poată îndepărta orice suferință din lume. Aceasta este temelia biblică pentru optimismul nostru. Orice altă temelie este ca nisipul, nu ca stânca. Ea nu va putea suporta greutatea eternității noastre.
Niciun creștin nu ar trebui să fie pesimist. Ar trebui să fim realiști - concentrați aspra realității că slujim unui Dumnezeu suveran și îndurător. Datorită realității jertfei de ispășire a lui Cristos și a promisiunilor Lui, realismul biblic este optimism.
Meditând asupra Cerului și învățând să-l așteptăm cu nerăbdare nu vom scăpa de durere, dar o vom alina și o vom plasa într-o perspectivă corectă. Biblia ne amintește că suferința și moartea sunt doar condiții temporare.
Isus a venit să ne elibereze de frica morții „pentru ca, prin moarte, să nimicească pe cel ce are puterea morții, adică pe diavolul, și să izbăvească pe toți aceia, care prin frica morții erau supuși robiei toată viața lor" (Evr. 2:14-15).
In lumina învierii viitoare a celor morți, apostolul Pavel întreabă: „Unde îți este biruința, moarte? Unde îți este boldul, moarte?" (1 Cor. 15:55).
Nu ar trebui să-i acordăm morții un caracter romantic. Dar cei care II cunosc pe Isus ar trebui să înțeleagă că moartea este o poartă spre o bucurie fără sfârșit.
înțelegerea învățăturii biblice despre Cer ne va deplasa centrul de greutate și ne va schimba radical perspectiva asupra vieții. Ne va da speranță, un cuvânt pe care apostolul Pavel în folosește de șase ori în pasajul din Romani 8:20-25, unde explică că întreaga creație așteaptă cu nerăbdare învierea și răscumpărarea viitoare a lumii.
Nu-ți pune speranța în circumstanțele favorabile ale vieții - ele nu pot și nu vor dăinui. în schimb, pune-ți speranța în Isus Cristos și în promisiunile Lui. într-o zi El Se va întoarce și cei care și-au pus credința în El vor fi readuși la viață pe Pământul cel nou. Ei vor privi fața lui Dumnezeu și îl vor sluji plini de bucurie pentru eternitate.
în 1952, Florence Chadwick a intrat în apele Oceanului Pacific din Insula Cătălină, California, hotărâtă să înoate până la continent. O înotătoare cu experiență, fusese deja prima femeie care a traversat Canalul Mânecii în ambele sensuri.
Vremea în acea zi era cețoasă și răcoroasă; Florence abia putea vedea ambarcațiunile care o însoțeau. Totuși, a înotat constant timp de cincisprezece ore. Când a cerut să fie scoasă din apă, mama ei, care se afla într-o ambarcațiune ce o însoțea, i-a spus că era aproape și că putea reuși. în cele din urmă, epuizată fizic și emoțional, Florence a încetat să mai înoate și a fost scoasă din apă. Doar când a fost la bordul ambarcațiunii a descoperit că țărmul era la mai puțin de 800 metri distanță. La conferința de presă din ziua următoare a spus: „Tot ce puteam vedea era ceața... Cred că dacă aș fi văzut țărmul, aș fi reușit."5
în timp ce te confrunți cu descurajarea, dificultatea sau obo seala, sau în timp ce ești înconjurat de ceața circumstanțelor nesi gure, oare te gândești: De-aș putea putea vedea țărmul, aș reuși?
Fixează-ți privirea asupra lui Isus Cristos, Stânca mântuirii noastre. El este Cel ce a promis că ne va pregăti un loc pentru cei care își pun speranța în El, un loc unde vor trăi împreună cu El pentru totdeauna. Dacă putem învăța să ne ațintim privirile asupra lui Isus, pentru a vedea prin ceață și a ne imagina locuința noastră eternă cu ochii minții, aceasta ne va mângâia și ne va energiza, dându-ne o imagine mai clară spre sfârșitul cursei.
Când Apostolul Pavel s-a confruntat cu greutăți, bătăi și închisoare, el a spus: „...fac un singur lucru: uitând ce este în urma mea, și aruncându-mă spre ce este înainte, alerg spre țintă, pentru premiul chemării cerești a lui Dumnezeu, în Cristos Isus" (Filip. 3:14-15).
Ce i-a dat Ini Pavel puterea și perspectiva de a alerga „spre țintă"? O viziune clară a Cerului. El dorea să câștige premiul care îl aștepta în Cer și știa că Dumnezeu l-a chemat la „premiul chemării cerești a lui Dumnezeu, în Cristos Isus".
Dacă ești obosit și nu știi cum vei putea să mergi înainte, mă rog ca această carte să-ți ofere încurajare, viziune și speranță. Indiferent cât de dură devine viața, dacă poți vedea țărmul și îți extragi puterea din Cristos, vei reuși.
Poți vedea țărmul? îi vei cere lui Dumnezeu acum să te ajute să-l vezi?
O, Dumnezeule, Tatăl oricărei promisiuni și speranțe, Creatorul acestei lumi care odată a fost perfectă și, într-o zi, va fi din nou perfectă, ajută-ne să privim dincolo de ceața acestei lumi. Ajută-ne să vedem țărmul unei patrii care ne așteaptă - o împărăție glorioasă, eternă, câștigată prin jertfa iubitoare a lui Isus Cristos, Mântuitorul nostru și Regele regilor.
50 De Zile Despre Cer (50 days of Heaven)
Ziua 1 (Day 1)
If We Can Just See the Shore
Rejoice that your names are written in heaven.
Luke 10:20
It becomes us to spend this life only as a journey toward heaven. . . . Why should we labor for or set our hearts on anything else, but that which is our proper end and true happiness?
- Jonathan Edwards
Life in this world—the way it is now and the way we are now—isn’t easy, is it?
Perhaps you’re burdened, discouraged, depressed, or even traumatized. Perhaps you’ve lost a loved one. Perhaps your dreams—your family, career, or lifelong ambitions—have crumbled. Perhaps you’ve become cynical or have lost hope. A biblical understanding of the truth about Heaven can change all that.
Secular optimists are merely wishful thinkers. Having discovered the present payoffs of optimism, they conduct seminars and write books about positive thinking. Sometimes they capitalize on optimism by becoming rich and famous. But then what happens? They eventually get old or sick, and when they die, they are unprepared to meet God. Their optimism is ultimately an illusion, for it fails to take eternity into account.
The only proper foundation for optimism is the redemptive work of Jesus Christ. If we build our lives on this solid foundation, we should all be optimists. Why? Because even our most painful experiences in life are but temporary setbacks. Our pain and suffering may or may not be relieved in this life, but they will certainly be relieved in the life to come. That is Christ’s promise—no more pain or death; he will wipe away all our tears. He took our sufferings on himself so that one day he might remove all suffering from the world. That is the biblical foundation for our optimism. Any other foundation is like sand, not rock. It will not bear the weight of our eternity.
No Christian should be pessimistic. We should be true realists—focused on the reality that we serve a sovereign and gracious God. Because of the reality of Christ’s atoning sacrifice and his promises, biblical realism is optimism.
By meditating on Heaven and learning to look forward to it, we don’t eliminate our pain, but we can alleviate it and put it in perspective. We’re reminded that suffering and death are only temporary conditions.
Jesus came to deliver us from the fear of death, “so that by his death he might destroy him who holds the power of death—that is, the devil—and free those who all their lives were held in slavery by their fear of death” (Hebrews 2:14-15).
In light of the coming resurrection of the dead, the apostle Paul asks, “Where, O death, is your victory? Where, O death, is your sting?” (1 Corinthians 15:55).
We should not romanticize death. But those who know Jesus should realize that death is a gateway to never-ending joy.
Grasping what the Bible teaches about Heaven will shift our center of gravity and radically alter our perspective on life. It will give us hope, a word that the apostle Paul uses six times in Romans 8:20-25, where he explains that all creation longs for our resurrection and the world’s coming redemption.
Don’t place your hope in favorable life circumstances—they cannot and will not last. Instead, place your hope in Jesus Christ and his promises. One day he will return, and those who have placed their faith in him will be resurrected to life on the New Earth. They will behold God’s face and joyfully serve him forever.
In 1952, Florence Chadwick stepped into the waters of the Pacific Ocean off Catalina Island, California, determined to swim to the mainland. An experienced swimmer, she had already been the first woman to swim the English Channel both ways.
The weather that day was foggy and chilly; Florence could hardly see the boats accompanying her. Still, she swam steadily for fifteen hours. When she begged to be taken out of the water along the way, her mother, in a boat alongside, told her that she was close and that she could make it. Finally, physically and emotionally exhausted, Florence stopped swimming and was pulled out. It wasn’t until she was aboard the boat that she discovered the shore was less than half a mile away. At a news conference the next day, she said, “All I could see was the fog. . . . I think if I could have seen the shore, I would have made it.”[ii]
As you face discouragement, difficulty, or fatigue, or as you are surrounded by the fog of uncertain circumstances, are you thinking, If only I could see the shore, I could make it?
Set your sights on Jesus Christ, the Rock of salvation. He is the one who has promised to prepare a place for those who put their hope in him, a place where they will live with him forever. If we can learn to fix our eyes on Jesus, to see through the fog and picture our eternal home in our mind’s eye, it will comfort and energize us, giving us a clear look at the finish line.
When the apostle Paul faced hardship, beatings, and imprisonment, he said, “One thing I do: Forgetting what is behind and straining toward what is ahead, I press on toward the goal to win the prize for which God has called me heavenward in Christ Jesus” (Philippians 3:13-14).
What gave Paul the strength and perspective to “press on toward the goal”? A clear view of Heaven. He wanted to “win the prize” that awaited him in Heaven, and he knew that God had “called [him] heavenward in Christ Jesus.”
If you’re weary and don’t know how you can keep going, I pray this book will give you encouragement, vision, and hope. No matter how tough life becomes, if you can see the shore and draw your strength from Christ, you’ll make it.
Are you able to see the shore? Will you ask God now to help you see it?
O God, Father of all promise and hope, maker of a world that was once perfect and one day will be perfect again, help us to look beyond the fog of this world. Help us to see the shore of the homeland that awaits us—a glorious, eternal Kingdom purchased by the loving sacrifice of Jesus Christ, our Savior and the King of kings.
[i] Ola Elizabeth Winslow, Jonathan Edwards: Basic Writings (New York: New American Library, 1966), 142.
[ii] “Loving the Church,” audiotape of sermon by C. J. Mahaney at Covenant Life Church, Gaithersburg, Md., n.d.
