Nimic întinat nu va intra în [Noul Ierusalim, de pe Noul Pământ], nimeni care trăiește în spurcăciune și în min ciună; ci numai cei scriși în cartea vieții Mielului.
- APOCALIPSA 21:27N-am întâlni pe nimeni care să nu creadă deloc în Iad și care să trăiască o credință vie și însujlețitoare în Cer.16
- C. S. Lewis
Pentru fiecare american care crede că va merge în Iad, există 120 care cred că vor merge în Cer.17 Acest optimism este în contrast izbitor cu cuvintele lui Cristos din Matei 7:13-14: „Intrați pe poarta cea strâmtă. Căci largă este poarta, lată este calea care duce la pierzare, și mulți sunt cei ce intră pe ea. Dar strâmtă este poarta, îngustă este calea care duce la viață, și puțini sunt cei ce o află."
Avem tendința să presupunem că vom merge în mod automat în Cer, dar trecem cu vederea faptul că păcatul nostru este suficient pentru a ne opri de la aceasta: „Căci toți au păcătuit, și sunt lipsiți de slava lui Dumnezeu" (Rom. 3:23). Păcatul ne împiedică să avem o relație cu Dumnezeu (Isaia 59:2). „Ochii Tai sunt așa de curați că nu pot să vadă răul" (Hab. 1:13). Deoarece suntem păcătoși, nu suntem îndreptățiți să intrăm în prezența lui Dumnezeu. Pentru că nu putem intra în Cer așa cum suntem, Cerul nu este destinația noastră implicită. înainte de a-L vedea pe Dumnezeu în Cer, ceva trebuie schimbat radical - deoarece, dacă problema păcatului nostru nu este rezolvată, adevărata noastră destinație implicită este Iadul.
Abordez această chestiune acum pentru că pe tot parcursul acestei cărți vom discuta despre a fi împreună cu Isus, a fi reuniți cu familia și prietenii și despre cum ne vom bucura de experiențe extraordinare în Cer. Marele pericol este ca mulți cititori să presupună că se îndreaptă spre Cer. Dacă analizăm lucrurile după cuvintele ce se spun la cele mai multe servicii funerare, aproape toți oamenii vor merge în Cer. Dar, în Matei 7, Isus a afirmat limpede că majoritatea oamenilor nu vor merge în Cer.
în Biblie, Isus vorbește mai mult despre Iad ca oricine altci neva (Mat. 10:28; 12:40-42; Marcu 9:43). El se referă la Iad ca fiind un loc real și îl descrie în termeni grăitori - incluzând focul care nu se stinge și viermele care nu moare. El spune că cei nemântuiți „vor fi aruncați în întunericul de afară, unde va fi plânsul și scrâșnirea dinților" (Mat. 8:12). în parabola despre bogatul și Lazăr, Isus a învățat că în Iad cei răi suferă îngrozitor, sunt pe deplin conștienți, își păstrează dorințele și amintirile, gândesc logic, tânjesc după alinare, nu pot fi mângâiați, nu-și pot părăsi locul de chin și sunt lipsiți de speranță (Luca 16:19-31). Isus nu putea să zugrăvească o imagine mai sumbră.
Apocalipsa 21:27 spune: „Nimic întinat nu va intra în [Noul Ierusalim], nimeni care trăiește în spurcăciune și în minciună; ci numai cei scriși în cartea vieții Mielului."
Prietena mea, Ruthanna Metzgar, cântăreață profesionistă, ne spune o povestire care ilustrează importanța de a avea numele scrise în cartea vieții. I s-a cerut să cânte la nunta unui bărbat foarte bogat. Recepția urma să aibă loc Ia ultimele două etaje ale Seattle Columbia Tower, clădirea zgârie-nori cea mai înaltă din partea de Nord-Vest a Statelor Unite. Ruthanna și soțul ei, Roy, erau emoționați de faptul că vor participa la această nuntă.
La începutul recepției, mireasa și mirele s-au apropiat de niște scări frumoase de sticlă și alamă care conduceau la ultimul etaj. Cineva a tăiat în mod ceremonial o panglică de satin întinsă de-a latul scărilor și mireasa și mirele au urcat, urmați fiind de musa firii lor.
La capătul scărilor, în exteriorul ușii care ducea spre sala nunții, maestrul de ceremonii ținea o carte legată.
„îmi puteți spune numele dumneavoastră, vă rog?"
„Sunt Ruthanna Metzgar și acesta este soțul meu, Roy."
A căutat la litera M. „Nu vă găsesc numele. Vreți să rostiți literă cu literă, vă rog?"
Ruthanna a pronunțat rar literele. După ce a căutat în carte, maestrul de ceremonii și-a ridicat privirea și a spus: „îmi pare rău, dar numele dumneavoastră nu figurează aici."
„Trebuie să fie vreo greșeală", a răspuns Ruthanna. „Eu sunt cântăreața!"
Domnul respectiv i-a răspuns: „Nu contează cine sunteți sau ce ați făcut. Dacă numele dumneavoastră nu figurează în carte nu puteți participa la nuntă."
S-a îndreptat spre un chelner și a spus: „Condu-i, te rog, pe acești oameni spre lift."
Soții Metzgar l-au urmat pe chelner trecând pe lângă mese frumos împodobite și încărcate cu creveți și salmoni întregi afu mați. în apropierea spațiului unde avea loc nunta, orchestra se pregătea să cânte, toți muzicienii fiind îmbrăcați în smochinguri orbitor de albe.
Chelnerul i-a condus pe Ruthanna și Roy spre lift, i-a poftit în el și a apăsat G pentru garaj.
După ce a condus câțiva kilometri în tăcere, Roy a întins mâna și a pus-o pe brațul Ruthannei. „Iubito, ce s-a întâmplat?"
„Când a sosit invitația, eram ocupată", a răspuns Ruthanna. „Nu m-am deranjat să confirm participarea. în plus, eram cântă reața. Desigur că puteam merge la recepție fără să confirm parti ciparea!"
Ruthanna a început să plângă - nu doar pentru că a ratat cel mai luxos ospăț la care a fost invitată vreodată, dar și pentru că dintr-o dată a simțit puțin din ceea ce vor experimenta oamenii într-o zi când vor sta înaintea lui Cristos și vor descoperi că numele lor nu sunt scrise în cartea vieții Mielului.
De-a lungul secolelor, nenumărați oameni au fost prea ocupați să răspundă invitației lui Cristos de a participa la ospățul nunții Lui. Mulți presupun că binele pe care l-au făcut - poate frecventarea bisericii, faptul că s-au botezat, au cântat în cor sau au ajutat la cantina săracilor - va fi suficient pentru a-și câștiga intrarea în Cer. Dar nicio explicație sau scuză nu va avea nicio valoare. Tot ce va conta va fi dacă numele noastre sunt scrise în carte. Dacă nu am răspuns invitației lui Dumnezeu, nu vom fi lăsați să intrăm.
Faptul că ți se interzice intrarea la nunta din Cer nu va în semna doar că vei fi condus cu liftul la garaj. Va însemna să fii aruncat afară în Iad, pentru totdeauna.
Iertarea nu se produce automat. Dacă dorim să fim iertați trebuie să ne recunoaștem păcatele și să ne pocăim de ele: „Cine își ascunde fărădelegile, nu propășește, dar cine le mărturisește și se lasă de ele, capătă îndurare" (Prob. 28:13). Iertarea este obținută prin mărturisirea noastră: „Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios și drept, ca să ne ierte păcatele și să ne curețe de orice nelegiuire" (1 loan 1:9). Nu există nicio faptă dreaptă pe care o putem face pentru a ne câștiga un loc în Cer (Tit 3:5). Noi venim Ia Cristos cu mâinile goale. Nu avem niciun merit pentru mântuirea noastră. „Căci prin har ați fost mântuiți, prin credință. Și aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dum nezeu. Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni" (Efes. 2:8-9). Isus Cristos ne oferă fiecăruia dintre noi darul iertării, mântuirii și al vieții veșnice. „Celui ce îi este sete, să vină; cine vrea, să ia apa vieții fără plată!" (Apoc. 22:17).
Isus a decis că preferă să meargă în Iad pentru noi, decât să trăiască în Cer fără noi. El dorește atât de mult ca noi să nu mergem în Iad, încât a plătit în locul nostru, pe cruce, un preț înfiorător.
Ai răspuns da invitației lui Cristos de a I te alătura la ospățul de nuntă și a-ți petrece eternitatea cu El în casa Lui? Dacă da, ai motive să te bucuri - porțile Cerului vor fi deschise pentru tine. Dar dacă ai amânat răspunsul, sau dacă presupui că poți intra în Cer fără a răspunde invitației lui Cristos, într-o zi vei regreta profund decizia, sau indecizia ta.
Ai răspuns da invitației lui Dumnezeu? Crezi că există un timp mai potrivit decât acum pentru a-I spune da?
Doamne, mă rog pentru fiecare cititor care încă nu și-a revendicat darul mântuirii Tale prin Isus. Mișcă-i inima să se pocăiască de păcatele lui și să-și dea viața Ție. Tu știi ce nume sunt scrise în cartea Ta. Adu oameni la credința în Isus pentru ca ei să se poată împăca cu Tine prin lua'area răscumpărătoare a lui Cristos și astfel să petreacă o eternitate minunată împreună cu Tine în Cer. Doamne, ce minune că Tu ne-ai oferit Cerul, nouă celor care merităm Iadul. îți mulțumim pentru oferta harului Tău care Te-a costat atât de mult pe Tine, pentru ca să poată fi fără plată pentru noi.
50 De Zile Despre Cer (50 days of Heaven)
ZIUA 6 (Day 6)
Knowing for Sure That We're Going to Heaven
Nothing impure will ever enter [the New Jerusalem, on the New Earth], nor will anyone who does what is shameful or deceitful, but only those whose names are written in the Lamb’s book of life.
— Revelation 21:27I have met no people who fully disbelieved in Hell and also had a living and life-giving belief in Heaven.[i]
— C. S. Lewis
For every American who believes he’s going to Hell, there are 120 who believe they’re going to Heaven.[ii] This optimism stands in stark contrast to Christ’s words in Matthew 7:13-14: “Enter through the narrow gate. For wide is the gate and broad is the road that leads to destruction, and many enter through it. But small is the gate and narrow the road that leads to life, and only a few find it.”
We tend to assume that we are automatically going to Heaven, but we overlook the fact that our sin is sufficient to keep us out: “All have sinned and fall short of the glory of God” (Romans 3:23). Sin separates us from a relationship with God (Isaiah 59:2). “Your eyes are too pure to look on evil; you cannot tolerate wrong” (Habakkuk 1:13). Because we are sinners, we are not entitled to enter God’s presence. Because we cannot enter Heaven as we are, Heaven is not our default destination. Before we can see God in Heaven, something must radically change—because, unless our sin problem is resolved, the only place we will go is to our true default destination: Hell.
I am addressing this issue now because throughout this book we will talk about being with Jesus, being reunited with family and friends, and enjoying great adventures in Heaven. The great danger is that readers will assume they are headed for Heaven. Judging by what’s said at most funerals, you’d think nearly everyone’s going to Heaven. But Jesus, in Matthew 7, made it clear that most people are not.
In the Bible, Jesus says more about Hell than anyone else does (Matthew 10:28; 13:40-42; Mark 9:43). He refers to it as a literal place and describes it in graphic terms—including raging fires and the worm that doesn’t die. He says the unsaved “will be thrown outside, into the darkness, where there will be weeping and gnashing of teeth” (Matthew 8:12). In the story of the rich man and Lazarus, Jesus taught that in Hell the wicked suffer terribly, are fully conscious, retain their desires and memories and reasoning, long for relief, cannot be comforted, cannot leave their torment, and are bereft of hope (Luke 16:19-31). He could not have painted a more bleak or graphic picture.
Revelation 21:27 says, “Nothing impure will ever enter [the New Jerusalem], nor will anyone who does what is shameful or deceitful, but only those whose names are written in the Lamb’s book of life.”
My friend Ruthanna Metzgar, a professional singer, tells a story that illustrates the importance of having our names written in the Book of Life. She was asked to sing at the wedding of a very wealthy man. The wedding reception was to be held on the top two floors of Seattle’s Columbia Tower, the Northwest’s tallest skyscraper. Ruthanna and her husband, Roy, were excited about attending.
At the start of the reception, the bride and groom approached a beautiful glass and brass staircase that led to the top floor. Someone ceremoniously cut a satin ribbon draped across the bottom of the stairs, and the bride and groom ascended, followed by their guests.
At the top of the stairs, outside the door to the great banquet room, the maitre d’ stood holding a bound book.
“May I have your name, please?”
“I’m Ruthanna Metzgar and this is my husband, Roy.”
He searched the M’s. “I’m not finding it. Would you spell it, please?”
Ruthanna spelled her name slowly. After searching the book, the maitre d’ looked up and said, “I’m sorry, but your name isn’t here.”
“There must be some mistake,” Ruthanna replied. “I’m the singer!”
The gentleman answered, “It doesn’t matter who you are or what you did. Without your name in the book you cannot attend the banquet.”
He motioned to a waiter and said, “Show these people to the service elevator, please.”
The Metzgars followed the waiter past beautifully decorated tables laden with shrimp, whole smoked salmon, and magnificent carved ice sculptures. Adjacent to the banquet area, an orchestra was preparing to perform, the musicians all dressed in dazzling white tuxedos.
The waiter led Ruthanna and Roy to the service elevator, ushered them in, and pressed G for the parking garage.
After driving several miles in silence, Roy reached over and put his hand on Ruthanna’s arm. “Sweetheart, what happened?”
“When the invitation arrived, I was busy,” Ruthanna replied. “I never bothered to RSVP. Besides, I was the singer. Surely I could go to the reception without returning the RSVP!”
Ruthanna started to weep—not only because she had missed the most lavish banquet she’d ever been invited to, but also because she suddenly had a small taste of what it will be like someday for people as they stand before Christ and find that their names are not written in the Lamb’s Book of Life.[iii]
Throughout the ages, countless people have been too busy to respond to Christ’s invitation to his wedding banquet. Many assume that the good they’ve done—perhaps attending church, being baptized, singing in the choir, or helping in a soup kitchen—will be enough to earn their entry to Heaven. But no explanation or excuse will count. All that will matter is whether our names are written in the book. If we haven’t responded to God’s invitation, we’ll be turned away.
To be denied entrance to Heaven’s wedding feast will not mean just going down the service elevator to the garage. It will mean being cast outside into Hell, forever.
Forgiveness is not automatic. If we want to be forgiven, we must recognize and repent of our sins: “He who conceals his sins does not prosper, but whoever confesses and renounces them finds mercy” (Proverbs 28:13). Forgiveness is established by our confession: “If we confess our sins, he is faithful and just and will forgive us our sins and purify us from all unrighteousness” (1 John 1:9). There’s no righteous deed we can do that will earn us a place in Heaven (Titus 3:5). We come to Christ empty handed. We can take no credit for salvation: “For it is by grace you have been saved, through faith—and this not from yourselves, it is the gift of God—not by works, so that no one can boast” (Ephesians 2:8-9).
Jesus Christ offers everyone the gifts of forgiveness, salvation, and eternal life: “Whoever is thirsty, let him come; and whoever wishes, let him take the free gift of the water of life” (Revelation 22:17). God determined that he would rather go to Hell on our behalf than live in Heaven without us. He wants us not to go to Hell so much that he paid a horrible price on the cross so that we wouldn’t have to.
Have you said yes to Christ’s invitation to join him at the wedding feast and spend eternity with him in his house? If so, you have reason to rejoice—Heaven’s gates will be open to you. But if you have been putting off your response, or if you assume that you can enter Heaven without responding to Christ’s invitation, one day you will deeply regret your decision, or your indecision.
Have you said yes to God’s invitation? Can you think of a better time than right now to say yes?
God, I pray for any readers who have not yet claimed your gift of salvation through Jesus. Move their hearts to repent of their sins and to give their lives over to you. You know whose names are written in your book. Bring people to faith in Jesus so that they may be made right with you through Christ’s redemptive work and so that they may spend a wonderful eternity together with you in Heaven. Lord, what a miracle that you have offered Heaven to us, who deserve Hell. Thank you for your offer of grace, which was so costly to you that it might be free to us.
[i] C. S. Lewis, Letters to Malcolm: Chiefly on Prayer (New York: Harcourt, 1963), 76.
[ii] K. Connie Kang, “Next Stop, the Pearly Gates…or Hell?” Los Angeles Times, October 24, 2003.
[iii] Ruthanna C. Metzgar, from her story “It’s Not in the Book!” Used by permission. For the full story in Ruthanna’s own words, see Eternal Perspective Ministries, http://www.epm.org/articles/metzgar.html.
